Antrenorul Florin Bratu care a redat speranțele atât suporterilor, cât și conducerii, că se poate face treabă bună la Dinamo chiar și cu un buget mai mic, a fost și el cândva copil. Și povestește cum reușea să vadă meciurile fără să aibă bani de bilet.
-Cum vă asimilaţi, dinamovist sau rapidist?
– Eu n-am fost suporter rapidist, doar am jucat acolo. Da, ţineam cu acea echipă, cu clubul, că doar eram în Giuleşti. Apoi, am venit la Dinamo, mi-am făcut datoria, n-am făcut paşi la alte grupări rivale, am respectat şi am fost respectat, iar suporterii au simţit asta mereu. Sincer, sunt dinamovist două sute la sută!
– În copilărie, aveaţi vreo simpatie anume?
– Fiind aproape de stadionul Dinamo, mă duceam la derby-uri. Săream gardul pe acolo, pe la Velodrom, stăteam şi aşteptam să treacă jandarmii călare. N-aveam bani de bilet, dar voiam să văd meciurile contra Stelei. Era foarte frumos pentru mine să urmăresc fotbaliştii de aproape.
– De ce partide vă aduceţi aminte?
– De cele de la începutul anilor ’90. Era perioada cu Demollari, Gerstenmajer, Moga, Viorel Moldovan. Cu acele echipe, am prins drag de Dinamo. Sper să construiesc şi eu aici o echipă, iar peste ani, copiii de acum să zică: „Uite, mie mi-au plăcut jucătorii aceia ai lui Bratu!”.
No Comment