INTERVIU PREMIUM Rednic: ”Mama voia să fac vreo meserie, eu aveam ambiții mari”


Mircea Rednic. Un nume iubit de dinamoviști, dar care bagă frica în adversari. De când era jucător. Acum e antrenor, manager, omul care vine cu banii la echipă, cel mai bun scouter pe care putea să-l aibă Dinamo, dar și persoana care este extrem de îndrăgită de jucători, chiar și atunci când ei nu sunt în primul 11. The Special One, cum îl numește Dussaut. Garanția că trofeele se vor întoarce curând în Ștefan ce Mare. Astăzi împlinește 57 de ani și noi vă prezentăm un interviu cu totul special despre începuturile lui în fotbal.

-Vă mai amintiți cum erați dumneavoastră când v-ați apucat de fotbal?

Pe la 14 ani, când am terminat clasa a 8-a. Mergeam și înainte la fotbal, dar nu eram legitimat la Corvinul Hunedoara, eram legitimat la Constructorul Hunedoara, am jucat tenis de masă pentru că profesorul de sport a fost un mare campion al județului la tenis de masă. Eram talentat cam la toate sporturile.

-Ce sporturi ați mai practicat?

Am făcut handbal, am jucat volei, și mi-a prins bine, m-am și dezvoltat, mi-a plăcut competiția, făceam parte din toate loturile la școală când jucam eram titular și la volei, și la handbal, și la șah eram în lot, mai îmi mergea și mintea. Și la fotbal se făceau competiții la școală. De aceea aveam fotbaliști. Acum la școală nici nu te mai obligă să faci ora de sport, au și scos ora asta, erau competiții între clase, apoi între școli și se ajungea până la județe. Nu e de mirare că atunci apăreau fotbaliști. Aveam multe spații verzi, multe terenuri, abia așteptam să joc, îmi făceam lecțiile în pauză, ca să nu mai am nimic după aceea, și după aceea pac, lăsam ghiozdanul și mă duceam la fotbal.

”Mama voia să fiu instalator ca tata dar eu aveam ambiții mari”

-Părinții dumneavoastră au fost de acord să faceți fotbal?

Mama nu a fost, tata da. Cu mama am avut probleme mari.

-De ce, ce și-ar fi dorit să faceți?

Nu știu ce și-ar fi dorit. Oricum nu se gândea să ajung profesor, inginer. Ea voia să fac vreo meserie, să fiu instalator ca tata, era și instalator și sudor. Dar eu aveam alte ambiții, ca acum. Mă duceam la antrenamentele care se făceau la Corvinul Hunedoara și stăteam pe lângă ei, pe lângă jucătorii ăștia care erau la Corvinul Hunedoara și erau cam mercenari, se luau bani mulți și îi auzeam cum vorbeau de bani, auzeam și eu în oraș că s-a făcut un transfer unul pe 50.000 de lei, erau bani pe vremea aia, 20.000-25.000 de lei, se dădeau bani mulți, și eu am prins la Hunedoara, banii se puneau pe masă, cu plasa, aveam prime de 3.000, de 6.000, tata nu știu dacă câștiga 2.000 de lei pe lună, și eu la un meci puteam să câștig 2.000, 4.000, și cu echipele cu nume, Steaua, Dinamo, aveam 3.000 acasă și 6.000 în deplasare.

Cu Hunedoara aveam în perioada aia o echipă foarte bună, aveam antrenor foarte bun, Lucescu, puteam să câștigăm cu oricine. Erau luni în care puteam să câștigăm peste 10.000. Veneam acasă, părinții mei care munceau de dimineață până seara și abia câștigau 3.000-4.000 împreună.

-V-ați apucat pentru bani sau pentru plăcerea de a juca fotbal?

Plăcerea pentru a juca fotbal dar și pentru bani. Voiam să am alt statut. Vedeam că cine are bani, și pe vremea lui Ceaușescu, o ducea bine. Nu am fost foarte talentat, dar eram foarte, foarte muncitor. Și conștiincios, îmi plăcea tot timpul să mă perfecționez, și asta m-a ajutat mult.

”Eu întotdeauna mi-am propus TOP. Când mi s-a oferit șansa să joc la Dinamo imediat am acceptat”

-V-ați gândit vreodată ce ați fi putut să faceți dacă nu ați fi fost fotbalist și ulterior antrenor?

Nu! Am vrut să fiu fotbalist. Și am spus că nu mă las până nu ajung la echipa națională. De aia zic, întotdeauna în viață, eu întotdeauna am fost optimist. Dacă îți propui puțin, realizezi puțin. Eu întotdeauna mi-am propus TOP. Am vrut să joc la Dinamo, am jucat la Dinamo. Puteam să stau la Hunedoara, cum a făcut și Mateuț, și Gabor. Gabor n-a plecat de la Hunedoara și a fost cel mai bun jucător din lume la Campionatul Mondial, dar n-a vrut să plece din Hunedoara. N-a simțit momentul. Se câștiga foarte bine, poate câștiga chiar mai bine ca noi la Dinamo, și n-a vrut să plece. Mișa Klein, Dumnezeu să-l odihnească, și el a venit foarte târziu, Mateo a venit foarte târziu, eu mi-am dorit să joc la Dinamo, cum mi s-a oferit șansa, imediat am acceptat.

”Din clasa I țin cu Dinamo”

-Când erați mic cu ce echipă ați ținut?

Cu Dinamo. Și nu-s ca alții care zic așa. De ce? Pentru că Dinamo a venit la un meci, ori de Cupă, ori meci amical, era generația lui Lucescu, și mi-au plăcut, că erau unul și unul, toți cu talie, frumoși, înalți, au venit într-un echipament alb, m-a atras foarte mult, se simțea putere în echipa aia.

-Câți ani aveați atunci?

Eram clasa I sau clasa a II-a.  Asta nu pot să uit, e prima oară când m-a dus tata la meci. Și am rămas impresionat. După aceea am început să țin cu Dinamo. Tata era cu U Cluj, se tot ciondănea cu cei de la CFR. Pe el îl interesa ce face CFR-ul, să nu câștige CFR, să câștige U, eu eram cu Dinamo, mi-a plăcut de mic.

-Ce credeți că puteți realiza cu Dinamo actual?

Vreau ca din sezonul viitor să mă lupt pentru obiective importante cu Dinamo, voi face tot ce-mi stă în putere pentru a aduce un nou titlu și performanța înapoi în Ștefan cel Mare.

Citește și:

INTERVIU PREMIUM Facundo Mallo: ”Nu sunt ca Albin. Voi lăsa o impresie bună”

-->
Previous INTERVIU PREMIUM Facundo Mallo: ”Nu sunt ca Albin. Voi lăsa o impresie bună”
Next Cifrele complete ale lui Mircea Rednic ca antrenor și ca jucător

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *