INTERVIU Dan Capatos: „Contra mi-a schimbat starea de spirit”


Dan Capatos este poate cel mai înfocat suporter al unei echipe de fotbal dintre persoanele publice pe care le cunosc. Nu s-a sfiit niciodată să-și declare atașamentul față de formația din Ștefan cel Mare chiar dacă risca să piardă din audiență. Fost coleg la Antena 1, un bărbat extrem de normal și fără fițe de vedetă, a acceptat un interviu pentru site-ul doardinamo.ro în care ne-a povestit trăirile sale din cei aproape 40 de ani de când ține cu Dinamo.

-Dan, ce înseamnă pentru tine Dinamo?

Ehehe…din punct de vedere sportiv înseamnă tot ce am eu mai bun. Țin cu această echipă din 1979, de când aveam 6 ani, am deschis ochii pe fotbal, respectiv pe Dinamo, e foarte greu de spus ce înseamnă. Poate pentru mulți care sunt cumva în anii aștia îndepărtați de fenomenul fotbalistic românesc din cauza atâtor probleme prin care a trecut pare o exagerare, pentru noi, aștia care încă vibrăm pe stadioane, înseamnă mult. N-am fost niciodată genul de om care să pun o echipă de fotbal, o mașină, un obiect în fața lucrurilor care contează cu adevărat, dar fotbalistic înseamnă enorm. Vorbim de aproape 40 de ani de atașament față de un club și îți dai seama câte emoții, sentimente și trăiri se adună.

– Ai jucat fotbal? Sau cum ai ajuns să ții cu Dinamo de la 6 ani?

Nu, nu sunt o fire sportivă, n-am practicat niciun sport. Atunci era sigla veche, era D ăla frumos stilizat, elegant, în culorile clubului și am făcut rost de la vărul meu de un abțibild cu sigla lui Dinamo. Și mama a avut ideea genială să-mi lipească abțibildul ăla chiar pe coperta caietului de caligrafie. Eu scriam foarte urât și așa scriu și acum. Și a spus: ”Uite, măcar D-ul ăsta să-l faci frumos, să îl ai exemplu aici!”. Îl aveam tot timpul în față. Și litera D este singura literă pe care o scriu frumos. Și apoi am început să caut ce se găsea pe atunci, fanioane.

-Băiatul tău cu cine ține?

Cu Dinamo, normal. L-am dus la toate meciurile cu Steaua din ultimul an și ceva și culmea pe care le-am și câștigat. La mine în familia s-ar putea spune că el e talismanul. Am avut șansa să-l duc să-i cunoască și pe băieți când am fost la Severin în etapa dinaintea play-off-ului când ne-am și calificat. Cu puțin noroc sper să reușesc să-l duc la toamnă și într-o grupă de juniori. El face tenis și înot, dar am vorbit cu băieții de la club să-l preia. El e născut în 2011 și cea mai mică grupă e 2010 dar îl pun acolo copil de trupă să se obișnuiască de mic cu greul.

-Am văzut că ești mereu pe stadion…

Sunt mereu în măsura în care îmi permite timpul. Înainte mă duceam mai des, mergeam și prin deplasări externe. N-am cum să merg în Spania pentru că sunt în vacanță și meciul este fix la începutul perioadei. Aștept vacanța asta după al 11-lea an de nopți pierdute, vacanța chiar mi-o păstrez pentru odihnă. Meciul tur este în ultima zi a sezonului și chiar am vorbit cu colegii în cazul în care voi întârzia să bage ceva material înregistrat pentru că vreau să fiu acolo și în mod sigur dacă voi fi sănătos voi merge.

-Care este cea mai frumoasă amintire?

Una oarecum recentă, din Croația, de la Split, deși am pierdut. Dar a fost ultima când ne-am strâns o gașcă mare de suporteri care mergeam de obicei la meciuri și aici la noi pe stadioane și afară. Meciurile reprezentau și un motiv de a ne strânge, rămâneam acolo, ne distram. Apoi marile meciuri din perioada de glorie din 83, 84, dar asta mi-a rămas pentru că apoi oamenii s-au risipit, unii au intrat pe la pușcărie, era toată gașca de la ”oficială”. Ei au făcut și multe bune, și multe rele, dar eu îi priveam ca pe niște prieteni. Celebrul meci cu Everton este o amintire. Atunci stăteam la tribuna I, unde era masa presei la Dinamo, eram printre suporteri și un suporter a murit. A făcut un stop cardiac de supărare când au dat englezii gol, era la trei scaune de mine distanță. Făceam haz de necaz cu băieții și spuneam că probabil tot ar fi murit la finalul meciului, de bucurie, că noi am întors scorul, am bătut cu 5-1. Bazându-mă pe meciul ăla am cumva speranțe și în partida cu Bilbao. Nici atunci nu ne dădea nimeni nicio șansă. Sper acum să facem un meci frumos și fără victime.

-Crezi că se poate califica Dinamo mai departe?

Întotdeauna am crezut. Dacă am mers cu ei și în perioadele mult mai rele… De când a venit Cosmin Contra, mie, cel puțin, mi s-a schimbat starea de spirit. Până să vină el aveam celebra spaimă de prin minutul 70, stăteam toți că ”aoleu, iar o comitem!” și se întâmpla, ori ne egalau, ori ne conduceau și nu mai puteam face nimic. Acum am senzația că putem întoarce până în ultima clipă scorul. Asta e senzația pe care o oferă Contra și jucătorilor, dar și suporterilor. Nu mai am spaimă. Văd altă atitudine. Și ăsta cred că e marele câștig al rămânerii lui aici. Antrenori buni au fost, dar niciunul dintre ei nu a dat liniște. Începea panica și printre noi, și printre jucători, începeau să o lălăie, să se retragă, nu mai atacau și până la urmă se întâmpla nenorocirea.

-Ia Dinamo campionatul anul acesta?

E foarte greu de spus. Eu sunt printre puținii oameni de televiziune care nu s-a ferit să-și afișeze afinitatea. Eu am mers mai bine pe cartea sincerității decât să mă dau lebădă-n conservă mai ales că mă vedeau oamenii pe stadion și întotdeauna am fost întrebat de scoruri, mă feresc să dau pronosticuri, dar mi-ar plăcea și simt datorită lui Contra. Cred că este destul de greu, dar dacă vom câștiga meciurile cu echipele mici, atunci, vom câștiga campionatul. Noi anul trecut am pierdut ambele meciuri cu Chiajna. Dacă am fi luat 6 puncte în sezonul regulat care s-ar fi transformat în trei în play-off luam campionatul fără niciun fel de probleme.

-Cum ți se pare actuala conducere a lui Dinamo?

Fiecare conducere a avut bune și rele. Actuala conducere a lui Dinamo are marele merit de a fi ținut echipa pe linia de plutire. Văzând ce se întâmplă cu toate echipele de tradiție, cel mai important exemplu fiind Rapid, îmi era tare frică să nu pățim la fel, să ajungem să ne desființăm din cauze independente de fenomenul sportiv. Îl apreciez pe Ionuț Negoiță pentru că a reușit performanța asta și nu s-a bătut niciodată cu pumnul în piept să zică ”Domnule, numai eu țin echipa, am bani”. A spus întotdeauna: ”Atât am, veniți și alții lângă mine să mă ajutați să mergem mai departe” și nu este vina lui că nu a reușit să coaguleze un grup de oameni potenți financiar. Nu cred că fosta conducere a fost cu mult mai bună, chiar dacă sunt, eram prieten cu domnul Badea, eram amic cu domnul Borcea, evident, în ideea că ne vedeam mereu la meciuri.

-Chiar, ce știi de stadion?

Ce știe toată lumea. Și bănuiesc ce bănuim cu toții. Și-ar fi incredibil de rău ca această șansă să fie pierdută. Mi se pare atât de românește să ai șansa să faci un complex sportiv cu bani de afară și să nu înțelegem. Este dincolo de orice putere de înțelegere. Va rămâne în istorie. E culmea prostiei în fotbal. Să poți să faci un stadion pe bani europeni și să nu înțelegi. Și tare mi-e frică că așa se va întâmpla. Suporterii fac bine că pun această presiune în măsura în care se poate pune presiune în limite legale. Dacă ar fi după mine aș pune o presiune și mai mare. Sunt fel de fel de asocieri păguboase care trebuiesc lămurite acolo. Și într-adevăr, ar trebui să vină cineva să facă curățenie legal, DNA-ul, procurorii. Pentru că dacă-i lași să se înțeleagă văd că nu ajung la niciun acord.

Citește și:

EXCLUSIV Care a fost impresia lui Salomao la prima vizită pe stadionul Dinamo

 

 

-->
Previous EXCLUSIV Care a fost impresia lui Salomao la prima vizită pe stadionul Dinamo
Next Diseară, ultima repetiție înainte de Bilbao. Echipa probabilă

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *