Interviu cu Deian Sorescu


Deian Sorescu a plecat de 2 luni de la Dinamo, un transfer mult așteptat de jucător. Dinamo a încasat aproape un milion de euro și a păstrat 20% dintr-un viitor transfer.

Încă golgheterul lui Dinamo, și printre principalii marcatori din Liga 1, Deian Sorescu începe să devină o soluție tot mai bună pentru echipa din Polonia. Dacă în urmă cu câteva etape a reușit o pasă de gol, meciul trecut bănățeanul a reușit golul prin care clubul său a trecut pe primul loc în Polonia.

Fostul jucător al lui Dinamo a acceptat să ofere un interviu pentru PlaySport, acolo unde a atins foarte multe subiecte importante: cum s-a adaptat în Polonia, perioada grea de la Dinamo, Echipa Națională și situația grea din Ucraina, țară vecină și Poloniei.

Salut, Deian. Mersi frumos pentru timp. Ai plecat din România, de la retrogradare, în Polonia, la lupta pentru titlu. Cum este acest salt pentru tine?

Sincer, a fost prea scurt timpul. Nu mă așteptam să fac un pas chiar atât de mare. Mă refer la performanțe. De la lupta pentru evitarea retrogradării, acum sunt în lupta pentru titlu în Polonia. A fost o perioadă scurtă și, sincer, la început nu prea mi-a venit să cred. Acum mă simt foarte bine și sunt bucuros că fac parte din această echipă.

Cum a decurs adaptarea de la viața din țară la cea din Polonia?

E o diferență între viața de acolo (n.r. – România) și cea de aici, mai ales pe partea sportivă. Sunt multe chestii noi, pe care le-am învățat în perioada sta. Cu siguranță voi mai învăța. Mă bucur că, încet-încet, intru în ritm cu unii băieți care sunt aici de câțiva ani.

Ai stat 4 ani în București, acum ești în Czestochowa (n.r. – orașul unde se află Rakow). Cât de mare este diferența?

Cu această întrebare, chiar mi-a venit în cap un subiect pe care l-am discutat prima oară cu Bogdan (n.r. – Racovițan). Același lucru m-a întrebat și el, cum e schimbarea asta, de la București la Czestochowa. E un oraș foarte mic aici și o diferență între cele două. București e un oraș mare, agitat, cu trafic și multe altele. L-am întrebat și eu cum e schimbarea de la Botoșani la Czestochowa. „Da, la mine la oraș chiar se vede. Botoșani e un oraș foarte mic, cât de cât se vede o schimbare.” Ne-am amuzat pe subiectul ăsta amândoi.

Chiar urma să te întreb de el. E prima experiență a ta în afara țării. Cât de mult contează să ai un compatriot în lot, într-o țară străină?

Foarte mult. În primul rând, eu cu Bogdan nu ne știam din Liga 1. El a jucat puțin aici (n.r. – Bogdan Racovițan a evoluat în Liga 1 doar jumătate din sezonul 2021-2022) și, în meciul direct dintre Dinamo și Botoșani, el a jucat, eu nu, pentru că eram suspendat. Ne-au bătut 2-1 acasă. Dinainte să ajungă Bogdan aici, am reușit să fac rost de numărul lui și să vorbim. Îmi pare rău pentru el, pentru că s-a accidentat și stă o perioadă de timp destul de lungă. E altfel când ai pe cineva cu care poți vorbi limba ta.

Cum te-au întâmpinat colegii și oamenii din staff?

Nu mă așteptam, dar m-au întâmpinat foarte bine, sincer să fiu.

Din ce am văzut, sunt mai multe naționalități în lot.

Da, sunt și croați, noi, românii. Suntem mai multe „nații”, ca să zic așa. Ăsta e un lucru bun pentru mine, pentru că nu se vorbește doar poloneză. Ok, în antrenament se vorbește această limbă pentru că majoritatea o știu deja. Și eu cu Bogdan facem ore ca să învățăm. Totuși, per total se vorbește engleză.

Ai avut parte de botez?

Da, în cantonament. A fost ceva foarte interesant la care nu am participat niciodată. Am fost 3 jucători: eu și încă 2 colegi care au venit în vară. Au fost întrebări despre echipă, despre parcursul din prima parte a sezonului. Ăsta fost primul botez. Cel de-al doilea a fost la primul meci ca titular, când am avut un strigat împreună cu galeria. Căpitanul m-a pus pe mine să fac acest lucru.

Și în vestiar, după primul gol, ți-au strigat numele băieții în vestiar.

Da, așa se face la fiecare jucător care marchează la acel meci.

Cum petreci timpul liber?

Dimineața merg la antrenament. Avem o oră cu mental coach și ora online de poloneză. La început, a fost o perioadă foarte aglomerată: a trebuit să rezolv cu actele, contul bancar, apartamentul. Intru pe linie dreaptă și ăsta e un lucru bun. În schimb, în timpul liber stau acasă, mă uit la un film, un meci, lucruri de acest gen.

În urma jocului de rezultate, sunteți lideri. Jucați în semifinalele Cupei Poloniei cu Legia Varșovia. Există vreo presiune din partea conducerii pentru a câștiga ambele trofee?

Scopul nostru e să luăm fiecare meci în parte. Ne-am atins obiectivul de a fi pe primul loc și acum depindem doar de noi. Avem un avantaj minim. În continuare, trebuie să tratăm cu maximă seriozitate fiecare partidă, deoarece este un campionat în care poate câștiga oricine cu oricine. E foarte imprevizibil, pentru că se joacă foarte mult pe contre.

Din puțina experiență, care ar fi diferența dintre Liga 1 și prima ligă din Polonia?

În Polonia, din ce-am văzut, este o intensitate foarte mare și fotbalul se bazează pe forță și rezistență. E un lucru foarte bun pentru echipă, pentru că, dacă fiecare jucător își face treaba și se ajută unul pe celălalt, avem de câștigat. Pot să spun că în România este mai multă calitate individuală la jucători.

Revenind în România: Dinamo. După plecarea ta, echipa este într-o situație, poate, chiar mai rea. Urmărești meciurile?

Da, aș minți dacă aș spune că nu, mai ales pe cele de la Dinamo. Încă mai țin legătura cu anumiți jucători, nu chiar zilnic, dar săptămânal și nu neapărat despre fotbal. Am petrecut foarte mult timp cu unii jucători și s-a format o prietenie.

Pe bancă a revenit Dusan Uhrin jr. Ai lucrat cu dânsul sezonul trecut, când ați salvat echipa. Poate să fie soluția căutată de Dinamo?

Au fost două situații diferite. Atunci au fost probleme, chiar și financiare. De când am plecat eu, problemele de acest tip s-au reglementat și sunt sub control. Pe lângă acest aspect, în perioada mea cu Mister Uhrin, am fost 7-8 jucători cu experiență și restul tineri. Atunci conta. Dacă lipsea un jucător sau doi, se simțea lipsa. Acum, din câte văd, sunt foarte mulți jucători cu experiență în Liga 1, astfel că, în cazul în care un jucător lipsește, poate fi înlocuit. M-aș bucura foarte mult dacă Uhrin ar repeta „performanța” de anul trecut.

Acum sunt jucători mai mulți, banii sunt la zi, dar rezultatele sunt mai slabe.

Da, pentru că tot stăm să căutăm soluții sau să ne legăm de chestii. La final, ajungem tot la rezultate, iar, din păcate, în ultima perioadă, Dinamo nu le-a avut.

Îți mai scriu suporterii dinamoviști?

Da, mulți spun că am făcut o alegere bună că am plecat și că, la un moment dat, le-ar plăcea să mă întorc la tricoul pe care l-am respectat. În ultima perioadă de la Dinamo, primeam mesaje nu chiar foarte drăguțe din partea câtorva suporteri care mă criticau, ca să zic așa. Per total, majoritatea m-a apreciat și mi-a lăsat impresia că am făcut un lucru bun cât am fost la Dinamo. Într-adevăr, nu am putut să ne ridicăm la așteptările lor. Dinamo este un club de tradiție, obișnuit cu trofee, dar realitatea este diferită acum, din păcate pentru suporteri. Au fost foarte mult probleme care s-au adunat și care ne-au apăsat pe cei care am fost acolo. Doar noi știm prin ce am trecut.

Acum domnul Șerdean a preluat pachetul majoritar.

Da, am văzut, dar nu sunt la curent cu tot ceea ce se întâmplă. Nici când eram în țară nu îmi plăcea să urmăresc. Dacă aș fi urmărit tot ceea ce s-a scris sau auzit negativ despre echipă, probabil m-ar fi apăsat și pe mine și n-am vrut acest lucru. Le-am evitat.

Un subiect intens discutat în media a fost „conflictul” cu Mircea Rednic. Ce s-a întâmplat?

Nu pot să-l numesc conflict. Mi-am respectat toți antrenorii pe care i-am avut. El e pus acolo pentru a fi respectat. Sunt unele momente în care apar discuții între jucător și antrenor. Așa a fost și cazul meu, atunci, cu domnul Rednic. A apărut o discuție pentru că, fiind căpitanul echipei, antrenorul transmitea prin mine anumite lucruri echipei. S-a exagerat foarte mult cu acest subiect. N-a fost nici pe jumătate adevărat ce s-a scris. Nu sunt supărat pe nicio întâmplare, a trecut și mi-am cerut scuze față de dânsul.

Ai fost coleg cu Sergiu Hanca la Dinamo. Ați vorbit înainte de a te decide să mergi la Rakow?

Sincer, înainte de a semna cu Rakow, nu, nu am vorbit. Totuși, l-am sunat cu vreo șase luni înainte, când primisem oferta de la Legia. Și el auzise în Polonia de această discuție. Când a venit oferta de la Rakow, nu am apucat să vorbesc, pentru că a fost totul din scurt.

S-a vorbit, pe lângă Legia, și de FCSB. S-a pus problema să mergi acolo?

Am avut multe oferte. Și din țară, și de-afară. A fost o perioadă în care zi de zi se auzeau noi echipe sau noi discuții. Cum am discutat și atunci cu conducerea, gândul meu era de a rămâne la Dinamo și de a face treabă aici. Asta le-am transmis și lor. Nu doream să vină cu orice discuție, propunere, ofertă legată de mine decât atunci când și clubul își dădea acordul. Așa mi s-a părut normal, evitând și scandalurile. Au apărut multe chestii de genul că gândul meu nu mai era la club. Fals. Până când am semnat cu Rakow, gândul meu a fost la Dinamo.

Începutul de sezon te-a propulsat la națională. După, ai pierdut trenul. Cu un nou selecționer, faci parte din lista provizorie pentru meciurile cu Grecia și Israel. Te aștepti să fii și pe lista finală?

M-aș bucura să fiu convocat. Îmi doresc să reprezint România. Am fost convocat în premieră de la Dinamo, am pierdut după trenul. Era normal. Nu puteam să fiu dezamăgit. Echipa nu era într-o situație în care să convoci un jucător la echipa națională.

Se vor juca 4 meciuri în 12 zile în luna iunie. Cum vezi aceste partide și ce așteptări ai?

E greu să-ți răspund. E prima dată când se joacă 4 meciuri în 12 zile. Nu știu cum vor decurge meciurile, dar m-aș bucura să începem bine și să terminăm la fel de bine. E aglomerat, dar nu avem ce face. Trebuie să muncim și să dăm totul.

Odată cu numirea lui Edi Iordănescu, s-a discutat și cu eventualele reveniri ale lui Cristi Săpunaru și Gabi Tamaș. Ce părere ai?

Mister Edi știe cel mai bine. Pentru mine, un jucător tânăr, este un lucru foarte bun să am jucători cu experiență, atât Săpunaru și Tamaș, dar și alții, pentru că, din punctul meu de vedere, mai sunt jucători care pot evolua pentru echipa națională.

La Rakow joci într-un sistem de 3-4-3, mijlocaș dreapta. De mai multe ori, ai declarat că poziția ta este de fundaș dreapta. Unde creză că dai randamentul cel mai bun?

Sistemul 3-4-3 mă prinde cel mai bine. M-am simțit foarte bine fundaș dreapta, am avut evoluții bune și am prins și naționala de pe acel post. Au fost două meciuri amicale, de neuitat pentru mine, cu Georgia și cu Anglia. Venind din atac în postura de fundaș mi-a fost foarte greu să mă obișnuiesc cu partea defensivă, la început. A fost ceva nou pentru mine, dar am o capacitate de efort pe care o folosesc și mă ajută. Pot să ajut și atacul, dar mă și pot întoarce în apărare.

Da, dar la națională nu se joacă cu 3 fundași centrali.

Într-adevăr, însă, și cu 3 pe fund, și cu 4 pe fund, partea fundașului lateral cam tot aceea este, de a participa pe atac. Ok, nu chiar atât de mult ca în 3-4-3, dar trebuie să ajuți și atacul ca fundaș lateral.

Urmează un subiect mai puțin plăcut: conflictul din Ucraina. Orașul Czestochowa este la aproximativ la 400 de kilometri de granița cu Ucraina și Lvov. Există o frică în oraș vizavi de acest conflict?

Până acum n-am simțit nimic. Au fost discuții cu acest subiect, dar nu am văzut, încă, chestiile de la televizor sau de pe Internet, cu oameni care golesc rafturile și se aprovizionează pentru o perioadă lungă. Chiar dacă nu-s așa mulți kilometri față de graniță, lumea nu e speriată. Lucrurile sunt bine momentan. Sper să revină la normal totul. Acest conflict afectează pe toată lumea, nu doar Polonia sau România, țări vecine cu Ucraina.

Ai văzut cum s-au mobilizat românii. Sunt refugiați care au venit în Czestochowa?

Au venit foarte mulți și în Polonia, nu neapărat la Czestochowa. Am înțeles că majoritatea a plecat fie în Polonia, fie în România, unde probabil sunt mai mulți.

Tu sau clubul v-ați implicat în acțiuni de ajutorare?

Da, sunt fel și fel de activități, care presupun donații. Sunt familii care au plecat din țara lor, au lăsat totul în urmă pentru a veni într-o țară cu totul nouă, pentru a o lua de la capăt. Asta mă bucură, pentru că dăm dovadă că ne putem ajuta unii pe ceilalți, ca oameni, chiar dacă suntem străini.

Citește și:

Prețul petrolului scade. Românii, se aude?

-->
Previous Ce decizie a luat Răzvan Zăvăleanu
Next Ultimele cuvinte ale lui Cătălin Hîldan

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.